Din cate am inteles, acest Mickael S. e cam mandru de ce a fost in stare sa simta/sa faca datorita unei singure persoane, alta decat un criminal in serie, care sa il ameninte cu vreun cutit. :))

De asemenea am inteles ca singurul sau regret este ca nu a stiut tot timpul sa-i respecte visele, asa cum ar fi meritat.

In ceea ce-l priveste pe Tudor Chirila, acesta pare un romantic incurabil, cel putin asta e imaginea pe care si-o promoveaza. Chiar si asa, daca ma intrebi pe mine, eu il prefer/simpatizez pe neamt, si asta deoarece mi se pare dragut ca toate povestile sale sunt despre aceeasi persoana (!!).

Poate sunt usor subiectiv :), dar la Chirila nu cred ca putem vorbi despre o “obsesie compulsiva”, asa cum nici la Mickael S. nu putem vorbi de aparente. Tocmai din aceste motive, parerea mea este ca Tudor Chirila este infinit mai talentat :).

Si zici ca stii sa-l pornesti si sa-l opresti? :))

Cum as putea fi trist, cand EA mi-a fost mereu aproape?
In vise si sperante... omniprezenta in toate.

EA este tot ce si-ar putea dori cineva vreodata; cel putin, eu asta am inteles.

De la ce vine sh? ... imi plac cuvintele cu sh! :)